Mările și oceanele au modelat dintotdeauna particularitățile climatice de pe întreg globul. Însăși întinderile de apă ale planetei noastre sunt rezultatul precipitațiilor generate de saturația atmosferei proaspăt formate la începutul Proterozoicului. Putem afirma, fără rezerve, că apariția vieții pe Terra a fost posibilă, în primul rând, datorită interacțiunii dintre componentele apă și aer. Timp de miliarde de ani, acestea au continuat să se influențeze reciproc, amintindu-ne mereu că frumusețea și prosperitatea planetei noastre depind de un ehilibru extrem de fragil. Astăzi, omenierea a ajuns în punctul de a fi afectată de propriile sale acțiuni, multe dintre acestea constituind o serie întreagă de greșeli în lanț ale căror repercusiuni se întorc împotriva noastră (Foterghill & Scholey, 2019).
În acest sens, prezentul studiu își propune să evalueze nivelul de interacțiune dintre atmosferă și hidrosferă la hotarele sud-estice ale continentului european, mai exact în arealul costier al Bulgariei și României, zonă aflată pe harta roșie privind impactul schimbărilor climatice asupra mediului și societății. Tocmai de aceea, importanța studierii funcționalității și interdependenței dintre factorii geoecologici ai mediului geografic (Fig. 2) este primordială pentru a înțelege felul în care putem acționa, ulterior prevenind o serie de dezastre a căror ritmicitate și amploare va crește într-un ritm alarmant dacă lumea nu se reorientează către sustenabilitate și minimizarea rispiei de resurse.
Desigur, combaterea pe termen scurt a crizei climatice este cu adevărat imposibilă. Însă chiar și așa, încetinirea procesului de încălzire globală și limitarea pagubelor produse de acest fenomen pot fi realizate dacă se depun eforturi comune de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, acțiune ce trebuie să meargă în paralel cu scăderea cantității de deșeuri din mări, oceane sau zone continentale, dar și cu reîmpăduririle și recâștigarea zonelor sălbatice. După cum afirmă și marele cercetător biolog și expert în istoria naturală, Sir David Attemborough, ,,Acum (…) nu mai avem nicio îndoială că pe planeta noastră au loc schimbări drastice. Intrăm într-o nouă eră geologică, iar evenimentul nu are loc ca în trecut, când schimbările se produceau în milioane de ani sau secole. Schimbările au loc în decenii, deci în timpul vieții noastre” (Foterghill & Scholey, 2019).
Luând în considerare localizarea geografică a zonei de studiu, este lesne de înțeles de ce analiza de față se va concetra inclusiv pe studiul Mării Negre, considerată a fi unul dintre cele mai interesante bazine maritime ale Oceanului Planetar. Deși cercetată destul de intens în ultimii 50 de ani de către echipe de cercetători din Statele Unite ale Americii, Italia, Franța sau Germania, rezultatele cercetărilor efectuate sunt și astăzi mai puțin cunoscute în România. Prin tema aleasă, am urmărit nu doar studierea funcționalității regionale a mediului costier în actualul context al amenințării schimbărilor climatice, cât și acela de a face mai cunoscute informații de natură oceanografică, geologică, geofizică, geomorfologică, biogeografică, dar și climatică ale arealului pontic (Vespremeanu, 2005).
Dacă lanțurile montane se caracterizează printr-o stabilitate mult mai mare, evoluând lent, cu schimbări ce pot fi remarcate în timp numai raportat la scară geologică, mările și oceanele sunt semnificativ mai dinamice, modelând în mod direct relieful aflat sub acțiunea apei și reglând disfuncționalitățile ecosistemelor aflate în proximitatea sectoarelor de coastă prin intermediul particularităților climatice. Este o nișă ce merită studiată, iar această lucrare își propune abordarea subiectului într-o manieră cât mai eficientă și originală.
Fig. 2 – Ilustrarea schematică a analizei DPSIR din zona de studiu
Sursa: Niculescu, Radu, (2025), ,,Interacțiunea atmosferă-hidrosferă în sectorul litoral pontic al Uniunii Europene”, Universitatea Ovidius din Constanța