Procesul de guvernanță participativă reprezintă un concept relativ nou inclusiv în limbajul de specialitate atunci când vine vorba de planificarea teritorială din România, iar acest aspect este cauzat, cel mai probabil, de anumite disfuncționalități legislative generate de maniera în care instituțiile statului s-au raportat la protecția mediului în trecut, cu precădere de-a lungul perioadei comuniste. Deși speciliștii occidentali încep să considere zona litorală ca fiind una cu totul distinctă, ce asigură tranziția de la mediul continental la cel marin, în țara noastră, arealul costier este tratat în continuare ca o regiune cu statut mixt, pe jumătate aparținând mediului acvatic, în timp ce a doua jumătate este atribuită uscatului. În cea de-a doua jumătate a secolului trecut, intervențiile umane asupra mediului au provocat dezechilibre majore în funcționalitatea ecosistemului. Numeroase îndiguiri, corecturi ale canalelor fluviale din Delta Dunării, desecări și înlăturări ale vegetației autohtone cu scopul practicării agriculturii extensive au dus treptat la repercusiuni precum pierderea biodiversității, extinderea deșertificării sau accentuarea fenomenului de eroziune costieră. În acest scop, au fost elaborate o serie de studii științifice menite să introducă, la nivel conceptual, ideea de teorie a guvernanței evolutive, pentru a pune mai ușor în balanță nevoile societății umane (și mai ales modul în care acestea pot fi satisfacute) cu necesitatea protejării mediului geografic. În urma analizelor efectuate de diferiți cercetători, s-a constatat că de multe ori, în România, responsabilitățile privind management-ul teritorial sunt împărțite între numeroase instituții, acestea din urmă venind cu viziuni și obiective de dezvoltare diferite. Astfel, identificarea unui numitor comun reprezintă o adevărată provocare, iar legislația de mediu adesea deficitară, incompletă și ușor de interpretat, nu fce decât să îngreuneze procesul de elaborare a unei strategii unanim acceptate.
Astfel, problema aceasta merită a fi abordată cu exemple concrete în diferite studii de caz, având ca țel inclusiv prezentarea unor maniere diferite de abordare a problemei, incluzând atât autoritățile locale, cât și cetățenii în procesul de luare a deciziilor.
Bibliografie: Vădianu, Natașa, Tătui, Florin, Ristea, Mădălina, Stănică, Adrian, (2019), ,,Managing coastal protection through multi-scale governance structures in Romania” (Gestionarea protecției costiere prin structuri de guvernanță multi-scalară în România), Marine Policy, Vol. 103, 103567